Rolul și sarcinile părintelui
Fără părinți care își duc copiii să încerce diverse sporturi, nu am avea aproape nicio inițiere în sport. Părinții nu sunt importanți doar pentru în inițierea practicării sportului, ci și în practicarea sportului pe termen lung.1 Sarcinile părinților de copii sportivi sunt similare cu sarcinile celorlalți părinți: (1) trebuie să învețe să gestioneze nevoile copiilor lor, (2) să își gestioneze propriile nevoi și bunăstarea ca părinți și (3) să gestioneze interacțiunile cu mediul sportiv.2 În cercetările anterioare, clasificarea prea simplistă a subimplicarii parentale (a face prea puțin) și a supraimplicarii parentale (a face prea mult) nu a clarificat ce înseamnă o implicare optimă a părinților în viața sportivă a unui copil.3
Deci, cum am putea defini implicarea optimă?
Implicarea părinților este optimă atunci când aceasta sporește plăcerea copiilor de practica sportul, precum și performanța acestora.4
V-ați gândit vreodată că plăcerea de a practica sportul este la fel de relevantă ca și performanța lor reală?
Nefericita poveste
Mulți părinți nu o fac. Prin urmare, 4 din 10 copii vor să renunțe să practice sportul pentru că părinții lor sunt prea preocupați ca ei să câștige.5
Vrem ca ei să renunțe la sportul pe care îl practică din cauza presiunii pe care o pun părinții? Cel mai probabil nu vrem asta.
Acest articol va aborda comportamentele părinților care împiedică sau facilitează implicarea copiilor în sport.
Comportamentele părinților care împiedică implicarea copiilor în sport
Simpla vizionare a copilului dumneavoastră concurând poate fi o experiență stresantă. Prin urmare este foarte de înțeles că sunteți tensionat atunci când copilul dumneavoastră este în competiție. 6
În ciuda stării emoționale și a bunelor intenții, e important să vă reamintiți pe tot parcursul experienței sportive că rolul dumneavoastră nu este acela de antrenor. În consecință, nu inițiați discuții despre strategiile de joc și nici nu țipați sugestii în timpul competiției; copiii percep aceste comportamente ca pe o formă de critică și de asemenea induc multă confuzie și stres în mintea copilului dumneavoastră.7,8
Nu le place atunci când interferați cu antrenamentul, cum ar fi să veniți cu 30 de minute înainte de terminarea antrenamentului și să le spuneți ce desert ați pregătit. De asemenea nu le place când ocupați prea mult timp din timpul antrenorilor.3
Copiii detectează cu ușurință discrepanțele între ceea ce spuneți de fapt și mesajul dintre rânduri. Chiar și în timp ce performează, ei nu doar aud ceea ce spuneți, ci detectează și schimbări subtile în comportamentul dumneavoastră nonverbal. A striga „Bravo! Continuă tot așa! Te descurci grozav”, nu îi va ajuta deloc atunci când prin tonul vocii transmiteți mai degrabă disperarea, decât încurajare. Prin urmare, nu le plac inconsistențele din comportamentul dumneavoastră. 4,9
Spune-ți adevărul și descrieți comportamentele pe care le observați. Ce puteți observa atunci când copilul dumneavoastră performează? O acțiune rapidă, o strategie eficientă la un scor strâns? A dat dovadă de un comportament fairplay? Trebuie să fiți specific în aprecierile dumneavoastră, pentru ca ele să fie eficiente.
Folosirea aprecierilor la un nivel prea general, precum „Ai jucat bine!” s-a dovedit în studiile anterioare a fi o formă contraproductivă de apreciere, și care are în plus un impact negativ asupra motivației copilului.10
Comportamentele parentale care facilitează implicarea copiilor în sport
Faptul că copiilor nu le place atunci când părinții lor le dau sfaturi tehnice și tactice nu înseamnă că ei nu au nevoie de alte tipuri de suport din partea lor. Atunci când părinții oferă sfaturi care nu au legătură cu sportul (de exemplu, ar trebui să luăm prânzul în 30 de minute) și când sunt făcute între patru ochi, acestea sunt acceptate și sunt mai ușor de pus în practică.9
O mare parte din primii ani de practicare a sportului depind de suportul tangibil (de exemplu, asigurarea transportului la antrenament) și suportul informațional (de exemplu, ora la care trebuie să plecați de acasă pentru a ajunge la timp pentru o competiție) oferit de părinți. 13
Când participă la antrenamente sau la concursuri, copiii să fiți atent la acțiune, să fiți tăcuți și dacă se poate, în afara vederii lor, pentru a nu fi distrași. 12
Cu toate acestea, în timpul competițiilor, este dificil să adopți rolul unui observator. Așa că, atunci când vine vorba de aplauze și încurajări, copiii preferă părinții care laudă efortul pe care îl depun, nu doar rezultatul obținut.11 Efortul depus poate suna un concept vag, așa că trebuie să urmăriți acele comportamente și acțiuni care duc la rezultatele dorite. În timp ce îi încurajați în timpul unei competiții, copiilor le place dacă dați dovadă de un comportament fair-play și îi încurajați și pe alți colegi sau coechipieri. 11
Cât de mult vă place dumneavoastră ca părinte, să mergeți la turnee va avea un impact puternic asupra cât de mult îi va plăcea copilului dumneavoastră. Competițiile sportive pot fi mai plăcute odată ce începeți să socializați și să vă împrieteniți cu alți părinți care au experiențe similare cu dumneavoastră.4
Aceasta nu este o listă exhaustivă de comportamente care împiedică sau facilitează practicarea sportului. Cel mai probabil dumneavoastră aveți o poveste personală și puteți identifica propriile comportamente pe care vă propunem să le împărtășiți cu noi aici!
Filosofia Happy Champions transpusă în comportamente:
1. Data viitoare când mergeți să vă vedeți copilul, folosiți laude specifice față de efortul și atitudinile copilului dumneavoastră! (de exemplu, mi-a plăcut cât de mult te-ai luptat pentru a recupera mingea în ultimele minute ale primei reprize).
2. Când doriți să aveți o discuție cu antrenorul, planificați-o fie înainte, fie după antrenament, pentru a evita interferarea cu timpul de antrenament.
3. Comportați-vă ca un părinte, nu ca un antrenor!
Știm că nu toți copiii se simt confortabil să ceară comportamente specifice de la părinții lor, dar unii dintre ei au făcut-o public: Vă invităm să ascultați „O scrisoare către părinții mei aici”: https://www.youtube.com/watch?v=48FmBSYhjD8u0026ab_channel=Arsenal
Referințe
1. Côté, J. (1999). The influence of the family in the development of talent in sport. The sport psychologist, 13(4), 395-417.
2. Harwood, C. G., & Knight, C. J. (2015). Parenting in youth sport: A position paper on parenting expertise. Psychology of sport and exercise, 16, 24-35.
3.Fredricks, J. A., & Eccles, J. S. (2004). Parental influences on youth involvement in sports.
4. Knight, C. J., & Holt, N. L. (2014). Parenting in youth tennis: Understanding and enhancing children’s experiences. Psychology of Sport and exercise, 15(2), 155-164.
5. Children put off sport by parents, according to MCC survey. British Broadcast Corporation. 16th April, 2015. Accessed 25 aug 2021.
6. Omli, J., LaVoi, N. M., & Wiese-Bjornstal, D. M. (2008). Towards an understanding of parent spectator behavior at youth sport events. The Journal of Youth Sports, 3(2), 30-33.
7. Kidman L, McKenzie A, McKenzie B. The nature of target of parents’ comments during youth sport competitions. Journal of sport behavior.1999; 22(1): 54.
8. Elliott, S. K., & Drummond, M. J. N. (2017). During play, the break, and the drive home: The meaning of parental verbal behaviour in youth sport. Leisure Studies, 36(5), 645-656.
9. Knight, C. J., Boden, C. M., & Holt, N. L. (2010). Junior tennis players’ preferences for parental behaviors. Journal of applied sport psychology, 22(4), 377-391.
10. Henderlong, J., & Lepper, M. R. (2002). The effects of praise on children’s intrinsic motivation: A review and synthesis. Psychological bulletin, 128(5), 774.
11. Knight, C. J., Neely, K. C., & Holt, N. L. (2011). Parental behaviors in team sports: How do female athletes want parents to behave?. Journal of applied sport psychology, 23(1), 76-92.
12. Omli, J., & Wiese-Bjornstal, D. M. (2011). Kids speak: Preferred parental behavior at youth sport events. Research quarterly for exercise and sport, 82(4), 702-711.
13. Wolfenden, L. E., & Holt, N. L. (2005). Talent development in elite junior tennis: Perceptions of players, parents, and coaches. Journal of applied sport psychology, 17(2), 108-126.